Pinterest pentru bibliotecari


pinPinterest.com este unul din site-urile din categoria retele sociale care se dezvoltă rapid. Pinterest, fondat in 2009, figurează în lista celor mai bune 50 de site-uri web, stabilită în 2011 de revista  Time. Fondatorii lui il numesc „digital pinboard” un panou în care utilizatorii pot crea diferite rubrici conform unor subiecte, teme de interes. Deși Pinterest oferă în special informații referitoare la design interior, nunți, alte interse personale, el oferă si posibilități pentru specialiști media și poate fi utilizat de biblioteci.

Ca bibliotecar, utilizez Pinterest în planificarea orelor de poveste, identificarea ideilor pentru activitățile pentru copii și tineri. Elevii din clasa a cincea trebuie să scrie un referat? De ce să nu „fixați cu cîteva ace de siguranță” cele mai bune resurse la tema din colecția bibliotecii?  În descriere puteți include cota cărților, programul de lucru al bibliotecii și informația despre contacte.

De ce trebuie să utilizăm Pinterest?

Luați-vă rămas bun de la fisierele cu cartele in care fixati idei interesante. Puteți salva în Pinterest un număr ilimitat de idei fără a tăia copaci și să le consultați, sa le revedeți toate prin cîteva clickuri de mouse. Pinterest este un mediu vizual în care este ușor de găsit ceea ce cauți numai uitîndu-te la imagini. Ca și alte rețele sociale, Pinterest este accesibil din orice colț, pe orice calculator. Dacă aveți un IPhone puteți utiliza Pinterest app.

Dacă vă interesați, puteți descoperi că în sectorul vostru sînt și alți adicți ai site-ului. De ce nu am crea cîteva albume în colaborare, unde profesorii din diferite școli, licee ar putea plasa informații despre istoria statului pentru clasa a 5-a sau a 6-a?  Sau am putea crea un album pentru lectură recomandată, utilizînd posibilitatea oferită de unele cataloage care permit postarea coperților direct de pe site. Puteți crea diferite rubrici cu cărți noi, genuri favorite de literatură, sau artă, sugestii despre cele mai populare exemplare din colecție.

Bibliotecile publice pot să se inspire urmînd exemplul bibliotecii Buffalo&Erie County (http://pinterest.com/buffalolibrary) și propuneți vizitatorilor bibliotecii fotografii ale filialelor și alte informații de interes local. Bibliotecarii pot posta invitații, flyere ale programelor, activităților organizate de biblioteca sau școală sau altă organizație pentru a sensibiliza publicul. Cea mai bună cale de a prezenta colecțiile rare ale bibliotecii este plasarea lor pe Pinterest.

Dacă biblioteca voastră a invitat profesori și elevi să lucreze la proiecte care au fost inspirate de bibliotecă, de materialele din bibliotecă, colectați fotografii ale rețetelor di cartea de buctae, a călătoriilor pentr hotare etc. iar in descriere prezentați titlu, autorul și cota cărților utilizate în proiect.

Primii pași în Pinterest

Pentru a deveni utilizator trebuie să cereți o invitație de la Pinterest.com. Răspunsul/acceptul vine în cîteva ore. Membrii pot invita prietenii printr-un email. Avînd cont puteți să faceți legătura cu alte rețele sociale Facebook sau Twitter și utiliza informația de logare (în așa mod nu va trebui să memorizați încă o parolă). Și, desigur veți putea posta pe Facebook și Twitter tot ce v-a plăcut.

Există trei căi de a fixa ceea ce a atras atenția voastră:

Cînd sînteți în Pinterest și ati remarcat ceva ce vă place, apăsați Add+ în partea dreaptă sus a fiecărei pagini. Adăugați postarea, copiind URL, accesînd Find images, sau  încărcînd imaginea de pe calculator prin Upload a pin. Opțiunea Create New board permite crearea rubricilor noi. Dacă vreți să salvați în una din rubricile existente o postare ca v-a plăcut accesați Repin. Dacă nu ai va place — atunci Like. Like-urile sînt salvate, dar nu sînt adăugate în rubrici. Instalînd pe calculatorul dvs. Pinterest bookmarklet veți putea adăuga postări numai printr-un  click.

Fiți buni cetățeni ai Pinterest

Ca toate site-urile sociale Pinterest are norme de comportare proprii. Cea mai principală regulă care trebuie memorizată  — asigurați-vă  că postarea va avea link la informația originală. Catalogîng o carte, faceți o descriere clară. Pinterest înțelege descrierea ca cuvinte-cheie, deci fiți corecți, nu uitați de copyright.

Dezavantajele Pinterestului

Există conținuturi care pot fi considerate ca inacceptabile. De exemplu, Pinterest este plin de expresii neadecvate. Pentru a evita postările care nu vă interesează, alegeți atent ce rubrici/categorii urmăriți. Dacă urmăriți pe cineva în Pinterest, nu uitați că veți avea acces la toate rubricile lui.

La momentul actual Pinterest încă se dezvoltă si foarte activ.

Articolul este o traducere a articolului Pinterest for librarians. By Clarc, Anne. Library Media Connection. Nov/Dec/2012,31 , 3,24-25.

SERVICIILE PUBLICE 2.0


SERVICIILE PUBLICE 2.0[1]

 Predecesorii lui Lynne Brindley în funcţia de director exe­cutiv al British Library au avut misiunea intimidantă de a organiza, conserva şi face accesibilă colecţia vastă, străveche a bibliotecii. Dar nu s-au aflat în situaţia dificilă în care se află Brindley: posibilitatea ca, în epoca Wikipedia şi Google, bibli­oteca în forma ei tradiţională să nu mai corespundă spiritului vremii. Bibliotecile oferă un acces bine rânduit la informaţie, datorită unui sistem de catalogare pe care puţini amatori îl pot pricepe. Până de curând, această rânduire era asigurată de un proces relativ clar: un manuscris era publicat de una dintre relativ puţinele edituri existente, care încredinţa un exemplar bibliotecii, în baza legislaţiei în vigoare. Publicaţia era catalo­gată, cotată şi depusă pe raft, până când era comandată de un cititor. În vârful acestui sistem se aflau bibliotecarii, care supra­vegheau fluxul de informaţii dinspre şi înspre bibliotecă.

Bibliotecile publice sunt instituţii civice model (sublinierea noastră): sunt deschi­se tuturor, gratuit accesibile, neinteresate de obţinerea unui profit, iar scopul existenţei lor este de a servi cetăţenilor, nu guvernului. Numeroase alte instituţii publice — şcoli, parcuri, BBC — se inspiră din etosul deschis al bibliotecii publice. Criza de identitate şi scop prin care trec astăzi bibliotecile publice zdruncină, prin urmare, temeliile întregului domeniu public. Este un semnal pentru ce s-ar putea întâmpla şi cu alte servicii publice.

Brindley are trei dileme. Ce să colecţioneze o bibliotecă într-o epocă în care practic oricine cu un computer conectat la internet poate deveni editor? Misiunea istoricilor era de a găsi şi interpreta puţinul material documentar fixat pe foi de hârtie, de exemplu, sub forma unor scrisori vechi. Istoricii completau cu ajutorul imaginaţiei golurile de conţinut ale materialului. Însă cei care vor scrie istoria epocilor viitoare vor trebui să aleagă dintr-o varietate năucitoare de documente, multe publicate neoficial, deseori fará o evaluare de tipul peer review şi deseori in formate difícil de stocat: webloguri, videoclipuri, prezentări PowerPoint, podcasturi, profiluri facebook. Brindley spune că misiunea ei seamănă cu încercarea de a “organiza un castron uriaş de spaghetti”. Trebuie să strângă în bibliotecă tot conţinutul webului din lumea întreagă, lucru ce nu poate fi făcut decât din când în când? Sau să se concen­treze pe anumite fragmente ale webului, pe care să le strângă în mod regulat -, iar dacă da, cum să aleagă fragmentele?

Cum poate fi făcut accesibil utilizatorilor unei biblioteci acest material atât de variat? Bibliotecile sunt, pe de o parte, ameninţate de „castronul de spaghetti» al informaţiilor genera­te de utilizator, iar pe de altă parte, de spectrul Google, care a anunţat în 2006 că va digitaliza şi va face accesul gratuit la 20 de milioane de cărţi, pentru care nu se mai aplică drepturile de autor şi care se află în colecţia unor biblioteci importante. Nu oricine poate ajunge la British Library, pe Euston Road în Londra, în timpul orelor de deschidere; dar, datorită lui Google, va avea acces gratuit la numeroase cărţi, la orice oră din zi şi din noapte. Pentru a estima anvergura cererii pe care o va crea Google, e suficient să luăm în considerare experimentul bibli­otecii Universităţii din Michigan, realizat cu 10 000 de mono­grafii care strângeau praful pe rafturi, nefiind decât rar folosite de cei 40 000 de studenţi şi membri ai corpului didactic. Când aceste monografii au devenit accesibile pe internet unor sute de milioane de cititori potenţiali, au fost accesate de 500 000 până la 1 milion de ori într-o lună.[2] Ameninţarea arhivei digi­tale Google obligă bibliotecile să formeze alianţe neobişnuite.

Puţine biblioteci publice îşi pot permite costurile digitalizării cărţilor şi administrării serverelor. British Library s-a asociat cu Microsoft, pentru a digitaliza 100 000 de cărţi. In viitor, mari­le biblioteci publice ar putea deveni afaceri public-private.

Bibliotecile ar putea dobândi, în acelaşi timp, un caracter mai distribuit şi comunitar, deoarece utilizatorii lor vor stoca tot mai mult conţinut pe computerele personale. E uşor să ne imaginăm bibliotecile digitale ca pe nişte sisteme de file sharing — asemănătoare sistemului de file sharing Kazaa, însă nu pentru muzică, ci pentru cuvântul scris — ai căror utilizatori vor putea accesa cărţi stocate pe computerele altora. E dificil să baţi la uşa cuiva şi să-l rogi să-ţi împrumute o carte din biblioteca personală; va fi mult mai uşor să împrumuţi cărţi atunci când cărţile vor fi digitale, iar oamenii îşi vor oferi reciproc acces la materialul lor public.[3]

În jurul acestor colecţii digitale distribuite s-ar putea forma comunităţi, iar bibliotecari pro-amatori vor prelua în mare parte răspunderea de a găsi şi clasifica conţinutul. Brindley prezice o „reechilibrare» a relaţiei dintre bibliotecari şi utilizatori:

Va fi mai degrabă o relaţie între egali. Un model posibil al biblio­tecii viitorului este un amestec între păstrarea celei mai bune tradi­ţii — noi luăm foarte în serios misiunea de a conserva moştenirea naţională şi a o face accesibilă public -, o mai mare participare din partea utilizatorilor şi înlesnirea din partea noastră a activităţii comunităţilor care se formează în special în jurul conţinutului digital.

 În anul 2020, British Library se va afla în aceeaşi clădire de pe Euston Road, Londra, dar s-ar putea numi Cisco British Library. Instituţia bibliotecii va prospera doar dacă va face accesibilă în formă digitală o varietate mult mai mare de mate­rial, din care mare parte va fi stocată pe computere personale si organizată de comunităţi de utilizatori care vor colabora cu bibliotecarii. Biblioteca viitorului va fi o platformă de partici­pare şi colaborare, ai cărei utilizatori vor împărtăşi informaţii şi, în acelaşi timp, vor accesa resursele bibliotecii.

Bibliotecile sunt instituţii publice model: deschise, civice, tolerante, o platformă publică unde oamenii se pot dedica unei varietăţi năucitoare de hobby-uri şi interese private. Putem transforma la fel de mult şi alte servicii publice? [Ne oprim, adică am selectat doar educaţia, ca exemplu, din serviciile publice pentru că avem membri din rândul bibliotecilor de învăţământ şi pentru că sistemul educaţional va influenţa şi pereclita şi activitatea bibliotecilor publice. L.K.]

Cheltuielile publice pentru educaţie, apărare, poliţie, asis­tenţă socială şi sănătate variază între 28% din PIB în Coreea de Sud, 36% în SUA, 45% în Marea Britanie şi un procent mai mare în multe alte economii europene, cu o valoare maximă de peste 55% în Scandinavia. Webul va avea un impact şi mai mare asupra societăţii în ansamblu, dacă va influenţa şi aceste servicii care sunt, în majoritatea societăţilor, finanţate şi furni­zate la nivel colectiv. E caraghios să ne imaginăm următoarea evoluţie: operaţiile medicale sunt cumpărate şi vândute pe eBay, armata este organizată pe Facebook, sistemul de educa­ţie se bazează pe Wikipedia, iar poliţiştii sunt pro-amatori. Nu vom renunţa la şcoli şi profesori, spitale şi medici, poliţişti şi posturi de poliţie, la armata profesionistă. Statul ne obligă deseori să fim prudenţi: să plătim impozite, să mergem la şcoală, s strângem economii, să reducem emisiile de carbon — lucruri al căror sens poate nu-l înţelegem sau pentru care, altfel, n-am avea poate suficientă voinţă. Însă cultura parti­cipării şi colaborării va pătrunde treptat şi în aceste domenii, pentru că serviciile publice au nevoie de o înnoire radicală.

Serviciile publice postbelice s-au întemeiat pe etica paternalistă a controlului şi expertizei profesioniste. Profesioniştii ofereau oamenilor soluţii pentru problemele lor. Dacă o societate îşi dorea mai multă educaţie, angaja mai mulţi profesori şi con­struia mai multe şcoli. Mai multă sănătate însemna mai mulţi medici şi mai multe spitale. Străzi mai sigure însemnau mai multă poliţie. (Cititori mai mulţi înseamnă mai multe biblioteci, adăugam noi, L.K.) Însă şcolile publice şi spitalele, sistemele de asis­tenţă socială şi colectare a deşeurilor par astăzi concepute pen­tru o epocă în care oamenii erau mai respectuoşi, în care economia, viaţa socială, serviciile şi familiile erau mai stabile. Multe dintre bunurile publice — spre exemplu, o comunitate mai sigură, mai sănătoasă — nu pot fi livrate prin poştă ca un pachet. Bunurile publice complexe trebuie să fie create de comunităţile urbane, deseori printr-un proces de inovaţie colaborativ, care implică funcţionari publici, întreprinzători pri­vaţi, familii şi grupuri de voluntari. Birocraţia serviciilor publice este deseori prea greoaie şi complicată pentru a cores­punde cererii de servicii mai personalizate. Instituţiile sunt închistate, rezistente la reformă, închise şi încete în îmbrăţişarea ideilor noi. Reformele de sus în jos, care vizează o ţintă anume, au rezultate tot mai slabe, chiar dacă sunt însoţite de o creştere substanţială a cheltuielilor publice. De aceea se impune o abordare mai radicală, care să exploateze potenţialul autoajutorării colective şi participării de masă. Să luăm exemplul educaţiei.

Şcolile, sau instituţiile asemănătoare, vor rămâne esenţiale pentru educaţie. Se vor face în continuare eforturi pentru atin­gerea unor standarde mai înalte, într-un mod mai consecvent, cu grijă pentru implicarea tuturor elevilor într-un sistem de învăţământ mai bun, în săli de clasă mai bune. Există însă un dezechilibru între şcoli şi lumea în care cresc copiii astăzi, într-o lume în care orice pare oricând accesibil, şcolile continuă să funcţioneze după orare fixe, o împărţire rigidă în trimestre, ani şi clase. Intr-o perioadă în care majoritatea oamenilor lucrau în acelaşi timp, mulţi în acelaşi loc, îndeplineau aceleaşi sarcini, iar sirena fabricii le structura vieţile, era probabil un lucru înţelept. Dar astăzi se lucrează din ce în ce mai mult în locuri şi timpuri diferite. Şcolile sunt fabrici de învăţătură, într-o economie în care inovaţia va fi decisivă. Nu e suficient ca şco­lile să fie deschise mai multă vreme, să aibă un orar mai flexi­bil. Şcolile tradiţionale încurajează prea puţin iniţiativa individuală şi colaborarea în rezolvarea problemelor; ce se învaţă în şcoli nu are legătură cu ce se trăieşte în lumea reală procesul de învăţare se concentrează prea mult asupra aptitu­dinilor cognitive şi prea puţin asupra competenţelor sociale, precum sociabilitatea, munca în echipă şi respectul reciproc, în afară de aceasta, şcoala nu este neapărat cel mai important loc unde învaţă copiii. Familia este la fel de importantă pentru educaţie ca şcoala. Politica educaţională ar trebui să integreze familia în procesul de învăţare, să se concentreze asupra inter­acţiunii dintre şcoală şi familie, să ofere mijloacele necesare pentru a învăţa acasă şi să crească interesul familiei pentru procesul de învăţare. Copiii petrec 85% din timpul în care sunt treji în afara şcolii: învaţă tot mai mult din jocurile pe care le joacă pe computer şi din programele pe care le văd la televi­zor, îşi organizează vieţile cu ajutorul telefoanelor mobile şi al reţelelor sociale.

Putem privi misiunea care-i revine sistemului educaţional modern prin prisma unui joc pe computer: Într-un joc cu un milion de jucători este suficient ca 1% să devină dezvoltatori-jucători, să creeze conţinut pentru ceilalţi jucători, pentru a avea 10 000 de persoane care prestează gratuit o muncă de dezvoltare. Dacă am reuşi să convingem 1% din cele aproxi­mativ 7 milioane de elevi din sistemul educaţional de stat din Marea Britanie să devină dezvoltatori-jucători, am avea 70 000 de copii, echivalentul a 20% din personalul didactic. (Exemplu de dezvoltatori-jucători vedeţi pe www.khanacademy.org , trimiterea noastră, L.K.)

 Unele şcoli merg deja în această direcţie. La sfârşitul anilor 1990, Steve Baker, directorul Lipson Commurtity College din Plymouth, se întreba cum i-ar putea motiva pe copii să se considere partici­panţi la procesul de învăţare. Baker a decis să adapteze în mai mare măsură procesul de învăţare la diversele nevoi şi aspi­raţii ale copiilor. Nu avea însă fondurile necesare pentru a angaja mai mulţi profesori. Soluţia a fost transformarea pro­cesului de învăţare într-o activitate de tipul peer-to-peer, de la egal la egal. Copiii mai mari şi mai capabili de la Lipson au devenit elevi-coordonatori, care îi ajutau pe ceilalţi copii să înveţe. La orele de informatică sau matematică de la Lipson e un lucru obişnuit ca un elev să-i ajute pe alţi doi-trei copii să rezolve o problemă. Baker a răsturnat ordinea şcolii şi nu i-a mai considerat pe elevi simpli consumatori, ci parte a resur­selor de producţie ale şcolii. Elevii-coordonatori au şi ei de profitat de pe urma acestei situaţii, deoarece se bucură de mai multă apreciere pentru contribuţiile lor, iar prin faptul că tre­buie să explice altora ce ştiu, îşi consolidează cunoştinţele.

Să ne imaginăm cum ar putea aplica un oraş logica Noi-gândim în domeniul educaţiei. Ar exista un eBay al învăţă­mântului, o bursă de schimb care să cuprindă întregul oraş şi în care cei care vor să înveţe ar putea lua legătura cu cei care au aptitudini de predare. Dacă cineva ar dori, de exemplu, să înveţe să folosească software-ul GarageBand, ceva ce nu se învaţă în şcoli, ar putea găsi pe acest eBay al învăţământului persoana aptă de a-i preda acest lucru. Mai multe ocazii de a învăţa ar oferi jocurile pentru computer cu mai mulţi jucători, în care aceştia s-ar confrunta cu anumite probleme şi ar dobân­di instrumentele şi aptitudinile necesare pentru a le rezolva împreună — de exemplu, o problemă de natură ecologică, ce ar viza întregul oraş şi pentru care ar fi necesare aptitudini din domeniile matematicii şi ştiinţelor naturii. Pe un site de video-clipuri numit www.YouLearn.org, elevii şi-ar putea posta propriile solu­ţii la anumite probleme, pe care le-ar putea cota şi comenta. Locuitorii şi copiii din oraş ar putea crea — pentru ei înşişi — un fond de date, fapte, informaţii şi cunoştinţe după modelul Wikipediei. Ar exista instrumente cu ajutorul cărora o genera­ţie de elevi ar putea învăţa din greşelile generaţiilor premer­gătoare. Ar exista reţele sociale în care oamenii să poată învăţa împreună, cu şi de la prietenii lor, online şi offline, în cafenele şi acasă.

La ora actuală, educaţia este şcolarizată, e o activitate deo­sebită care se desfăşoară în locuri deosebite, la timpuri deose­bite, în care copiii sunt în mare parte instruiţi în anumite materii din motive pe care nu le înţeleg. Printr-o abordare Noi-gândim, procesul de învăţare s-ar desfăşura pe mai multe planuri, tot timpul, într-o largă varietate de locuri, ar fi coor­donat de o mai mare varietate de persoane şi mai bine adaptat la grupuri mici şi nevoi individuale. Elevii ar avea un cuvânt de spus, ar avea dreptul de a alege ce învaţă, cum, unde şi când, de la profesori, alţi adulţi şi colegii lor.

Will Wright, designerul jocului The Sims, care ştie cum pot „fi implicaţi milioane de adolescenţi într-o activitate, a mărtu­risit revistei The New Yorker cum ar reforma el educaţia:

Problema sistemului nostru educaţional este că am abordat pro­cesul de învăţare dintr-o perspectivă îngustă, reducţionistă, aristote­liană. Spre deosebire de jocuri, nu e conceput pentru a experimenta cu sisteme complexe şi a ne croi calea prin ele în mod intuitiv. Nu e conceput pentru a trăi experienţa eşecului, un alt lucru pe care-l învăţăm din jocuri. Pentru că eu cred că din eşecuri învăţăm mai mult decât din succese. încercările şi eliminările succesive, ingineria inversă, toate acele modalităţi de interacţiune dintre copii şi jocuri — acesta este modul de gândire pe care ar trebui să-l învăţăm în şcoli. Şi aş îndrăzni să afirm că jocurile ne pregătesc mai bine pentru o lume care e tot mai complexă, în care alternativa succes ori eşec e tot mai puţin relevantă.

Sau, cum scria Illich în Deschooling Society (Deşcolarizare societăţii) în 1972:

Instituţiile bune încurajează autoasamblarea, refolosirea, repa­rarea. Ele nu există doar pentru a oferi servicii, ci pentru a crea apti­tudini, pentru a susţine, nu pentru a elimina iniaţitiva proprie.

 … conceptul implicării utilizatorilor ar trebui exploatat mai mult, pentru a-i determina să producă conţinu pentru biblioteci. Oamenii vor prefera să rămână o parte din timp consumatori, în loc să devină participanţi, deoarece li se va părea că acest din urmă rol presupune prea multe eforturi. Unele servicii publice colective nu permit un grad mai ridicat de participare — de exemplu, sistemul de transport în comun — în vreme ce apărarea şi siguranţa depind până la urmă de participarea cetăţenilor. Sectorul public va trebui să se adapteze la cerinţele unei populaţii care a crescut cu MySpace şi Facebook, Wikipedia şi eBay. Tot mai multe organizaţii publice se folo­sesc de wiki-uri interne pentru a organiza informaţiile prove­nite din numeroase surse… Generaţiile mai tinere doresc să aibă un cuvânt de spus, să aibă dreptul de a alege, să li se ofere mai multe ocazii de a participa şi colabora.

Există deja unele iniţiative de pionierat, în care reţelele soci­ale online sunt folosite pentru binele obştesc. În unele oraşe din Marea Britanie, cetăţenii pot adăuga informaţii pe hărţi online, pentru a atrage atenţia consiliului local asupra unor maşini abandonate sau gunoaie care trebuie colectate. O altă iniţiativă, GoLoco, foloseşte potenţialul reţelelor sociale pentru a revigora o cultură care era pe cale de dispariţie —  iniţiative care le permit oamenilor să folosească în mod fle­xibil nişte resurse comune vor deveni şi mai atrăgătoare în viitor

Un sector public care nu oferă cetăţenilor o platformă pen­tru a crea ei înşişi, împreună, soluţii la problemele existente, va începe curând să pară învechit, depăşit şi epuizat. Va fi, în afară de aceasta, mai puţin productiv şi eficient în crearea de bunuri publice. Viitorul serviciilor publice depinde de trans­formarea lor în platforme de participare şi colaborare, de  mobilizare a cetăţenilor în rolul de dezvoltatori-jucători care participă la crearea bunurilor publice.

 

Vă mulţumesc pentru efortul de a parcurge acest material!

Eu am văzut în această secvenţă afinităţi cu rezultatele sondajul IMAS  realizat la comanda IREX. Vă invit la discuţii. De vreme ce se presupune că British Library poate deveni Cisco British Library  — noi ce putem deveni?

 


[1] O secvenţă din volumul: Leadbeater, Charles W. Noi-gândim : inovaţie de masă, nu producţie de masă. Bucureşti, Publica, 2010. – p. 161-175 (cu intervenţii şi prescurtări asumate – L.K.)

[2] Freeman Dyson, „Our Biotech Future», în The New York Review of Books 54.12,12 iulie 2007.

CREŞTEM ÎMPREUNĂ: RAFTUL BIBLIOTECARULUI – REVISTA BIBLIOTECA (Curriculum Vitae al publicaţiilor periodice profesionale)


Revista BIBLIOTECA, revista de bibliologie şi ştiinţa informării este o publicaţie editată de Biblioteca Naţională a României. Anul înfiinţării — 1948. Apare lunar şi cuprinde următoarele rubrici:

  • Editorial.
  • Repere profesionale.
  • Viaţa bibliotecilor.
  • Metodologie.
  • Patrimoniu.
  • Meridian bibliologic.
  • Galaxia Gutenberg.

Redacţia publicaţei  (9 persoane) are şi o subredacţie la Chişinău: trei doctori (Alexe Rău, Nelly Ţurcan, Lidia Kulikovski) şi doi specialişti forte (Elena Turuta şi Eugenia Bejan). Colegiul redacţional include oameni cu grade ştiinţifice: academicieni, profesori, doctori, doctoranzi.

Paginaţia revistei este şi ea persuasivă: fiecare număr are circa 31 pagini, iar numerotarea se fixează în creştere.

Pe copertă persistă imaginile bibliotecilor, afişelor de la diverse activităţi. Considerăm o modalitate reuşită de a promova lucrurile frumoase şi importante.

Abstractele cu cuvinte-cheie şi cuprinsul în limba engleză adaugă valoare şi prestigiu publicaţiei.

Primele opt numere din 2011 au intrat în colecţia Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Subiectele sunt intersante şi au în vizor procupările bibliotecilor, tendinţele locale şi internaţionale din structurile infodocumentare.

Rubrica Editorial are rolul de a capta atenţia bibliotecarilor. Subiectele abordate:

  • managementul de conţinut – „Informaţia a devenit copleşitoare, prin cantitate, prin calitate, prin forma ei de manifestare, aceeaşi lume grăbită a ajuns la concluzia că fără organizare, fără un management informaţional adecvat, nu poate folosi şi stăpîni această nouă dimensiune, informaţia. În mediul digital, utilizarea informaţiei trebuie să fie rapidă, simplă şi versatilă, dar mai presus de toate, trebuie să fie mai flexibilă ca oricînd” (Perşinaru, Aurelia. Sistemul managementului de conţinut – o preocupare actuală în bibliotecile din întreaga lume. În: Biblioteca. 2011, nr.1, pp.1-2);
  • paradigma bibliologică – „În acelaşi prim deceniu al secolului XXI, paradigma bibliologică este împinsă într-un con de umbră şi este contestată. Pe de o parte, are loc o schimbare a orientărilor şi a conţinutului programelor de instruire ale catedrei de specialitate de la USM, urmare a ralierii acestei instituţii la Procesul de la Bologna, pe de alta – implementarea unor elemente ale paradigmei biblioteconomice americane” (Rău, Alexe. Vingt  Ans Après. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.33-35);
  • provocările bibliotecilor publice – „Vorbim tot mai  mult de externizarea serviciilor de bibliotecă, de organizarea diverselor activităţi în spaţii cît mai variate şi neconvenţionale. Important este să transmitem informaţii, să atragem oamenii de diferite vîrste şi preocupări spre lectură, cunoaştere, socializare, informare …. pe stradă, în cluburi, în şcoli şi grădiniţe, în spitale sau centre sociale, oriunde simţim că putem influenţa pozitiv gîndirea şi modul de viaţă al celor din jurul nostru” (Pop, Florica. Bibliotecile publice, noi provocări. În: Biblioteca. 2011, nr.3, pp.65-67).

Rubrica Repere profesionale îmbină reuşit temele comune pentru toate categoriile de biblioteci:

  • cataloage – „Cele mai importante domenii de activitate ale unei biblioteci au fost şi vor rămîne întotdeauna domeniul catalogării şi al indexării resurselor informaţionale” (Panici, Alla. De la cataloagele tradiţionale la performanţele sistemelor informaţionale integrate de bibliotecă. În: Biblioteca. 2011, nr.1, pp.3-5);
  • misiunea bibliotecilor universitare – „Biblioteca este un loc, dar şi un susţinător puternic al educaţiei de nivel înalt, şi plecînd de la această idee, bibliotecarii ar trebui să fie implicaţi în educaţie şi cercetare, să lucreze în strînsă legătură cu corpul didactic, stimulînd, prin rolul lor, utilizatorii în procesul învăţării ” (Stan, Doru. Misiunea şi obiectivele bibliotecilor universitare. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.36-38);
  • biblioteca 2.0 – „O experienţă interesantă oferă Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, care postează liste de literatură, informaţii despre diverse evenimente etc. Recent Biblioteca a început chiar să îşi promoveze prin Facebook, oamenii de seamă, care contribuie la crearea imaginii pozitive a bibliotecii” (Osoianu, Vera. Biblioteca şi comunitatea: tangenţe în spaţiul virtual. În: Biblioteca. 2011, nr.3, pp.68-72); „Trebuie avut în vedere că regulile Web 2.0 sunt în continuă schimbare, linia de demarcaţie dintre informaţia privată şi cea publică este foarte subţire, iar bibliotecile trebuie să îmbine ambele situaţii, dînd în acelaşi timp utilizatorilor siguranţa că informaţiile oferite sunt confidenţiale, fără că creeze limite în procesul de explorare şi creaţie la care, virtual sau nu, suntem cu toţii atît participanţi cît şi amatori” (Huidiu, Cristina. Biblioteca, azi. În: Biblioteca. 2011, nr.4, pp.100-102); „O bibliotecă modernă poate fi constituită din toate blogurile, în special cele de socializare, unde poţi pătrunde în sufletul fiecăruia, acestea oferind o mină de aur unui scriitor, unui detectiv sau chiar unui avocat …” (Nadia, Maria Carmen. Biblioteca – între arşiţa izolării şi furtuna globalizării. În: Biblioteca. 2011, nr.4, pp.103-104)
  • ergonomie – „Ergonomia se ocupă cu organizarea ştiinţifică a muncii şi are în vedere siguranţa şi satisfacţia angajatului” (Brîncoveanu, Daniela-Elena. Principii de ergonomie în structurile infodocumentare. În: Biblioteca. 2011, nr.7, pp.194-197); „Ergonomia, ştiinţa economică interdisciplinară componentă a managementului resurselor umane, este considerată de mulţi specialişti o ştiinţă relativ tînără, deşi se ştie că preocupări ergonomice au apărut odată cu realizarea şi utilizarea primelor unelte de către om…” (Enache, Ionel. Ergonomia în era digitală. În: Biblioteca. 2011, nr.8, pp.225-226);
  • bibliologie – „Problematica foarte complexă a bibliologiei o desemnează ca pe o ştiinţă de frontieră, dar în orice caz ca pe una vie şi nu ca o sumă de teorii îngheţate în modele produse în alte epoci… Apreciem că Bibliologia şi Ştiinţa Informării sunt disciplinile chemate să analizeze şi să structureze eficient acest domeniu” (Buluţă, Gheorghe. Bibliologie românească – cîteva repere. În: Biblioteca. 2011, nr.6, pp.162-164);
  • Clasificarea Zecimală Universală – „UDC Summary are avantajele unui serviciu online multilingv cu acces liber” (Frâncu, Victoria. UDC Summary: noi valenţe şi actualizări. În: Biblioteca. 2011, nr.5, pp.132-135);

Viaţa bibliotecilor este o rubrică unde colegii vorbesc despre acţiuni făcute cu mult drag şi abnegaţie:

  • omagieri – „În afara activităţilor legate de mişcarea bibliotecară din Republica Moldova şi de cea internaţională, care i-au răpit foarte mult timp, dna Claudia Balaban s-a manifestat şi ca un teoretician al profesiei de bibliotecar” (Regneală, Mircea. Un bibliotecar de excepţie: Claudia Balaban 70 de ani de viaţă. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.39-40);
  • infrastructura informaţională – „Consumatorii de informaţii, mai ales cei din generaţia Net pot fi întîlniţi tot mai frecvent în spaţiul virtual şi acest spaţiu trebuie exploatat la maximă capacitate de către producătorii de informaţii şi de către cei care au responsabilitatea promovării ei” (Osiuanu, Vera; Pintilei, Elena. Bibliotecile în infrastructura informaţională. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.43-44); „Biblioteca Naţională de Programare este o structură administrativă, fără personalitate juridică, creată în cadrul Institutului Naţional de Cercetare — Dezvoltare în Informatică, I.C.I. Bucureşti” (Banciu, Doina. Biblioteca Naţională de Programare – structură informatică de interes naţional. În: Biblioteca. 2011, nr.5, pp.136-137);
  • evenimente – „Printre multele manifestări organizate de-a lungul anilor, cea mai dragă sufletului rămîne „Anul Biblilogic”” (Osoianu, Vera. Cronica Simpozionului Ştiinţific „Anul Bibliologic”. În: Biblioteca. 2011, nr.4, pp.108-112).

Informaţiile despre aspectele practice cu indicaţii şi explicaţii foarte bine sunt relatate în rubrica Metodologie:

  • fişiere naţionale de autoritate – „Biroul Fişiere naţionale de autoritate creează şi gestionează fişierele naţionale de autoritate nume de persoană, nume geografic, nume de colectivitate, titluri uniforme şi vedete de subiect, aplică uniform şi standardizat instrumentele de lucru specifcie pentru toate categoriile de utilizatori” (Rotaru, Denise. Biblioteca Naţională a României – Managementul calităţii reflectat în procedurile de lucru (VI). Biroul Fişiere naţionale de autoritate. În Biblioteca. 2011, nr.1, pp.17-20);
  • serviciul Bibliografia naţională – „Serviciul îndeplineşte funcţia de Agenţie Bibliografică Naţională, iar prin elaborarea seriilor Bibliografiei Naţionale pentru toate tipurile de documente (cărţi, albume, hărţi, publicaţii seriale, articole din publicaţii seriale, documente muzicale tipărite şi audiovizuale, teze de doctorat), furnizează acces de calitate la colecţiile Bibliotecii Naţionale, constituind o reflecţie a producţiei editoriale de pe teritoriul României” (Vazzolla, Mihaela. Biblioteca Naţională a României – Managementul calităţii reflectat în procedurile de lucru (VII). Serviciul Bibliografia naţională. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.45-46);
  • colecţii speciale – „Procedura de conservare preventivă a documentelor de patrimoniu are ca obiectiv asigurarea prezevării şi conservării tuturor categoriilor de documente de patrimoniu… ” (Andreescu, Anca. Biblioteca Naţională a României. Managementul calităţii reflectat în proceduri de lucru (XII). Serviciul Colecţii speciale (I).  În: Biblioteca. 2011, nr.7, pp.201-208)

Cartea veche, publicaţii rare, lucrări cu o semnificaţie deosebită ca conţinut şi ca aspect grafic sunt valorificate în rubrica Patrimoniu.

Diversitatea eveimentelor în plan cultural  se găsesc în rubrica Meridian bibliologic: zilele bibliotecilor, festivaluri, concerte, lansări şi prezentări de carte, interviuri:

  • conferinţe – „Ideea unei „nonconferinţe” internaţionale a bibliotecarilor, abordată într-o manieră nonconformistă, a apărut la Congresul IFLA din Suedia. Tema dezbătută pe larg a făcut ca discuţiile să se axeze pe un nou concept: „Cycling for Libraries” (Cu bicicletele pentru biblioteci). Bibliotecarii pot folosi această nonconferinţă ca pe un nou instrument de reflecţie şi evaluare a profesiei” (Man, Raluca. „Cycling for libraries” sau „Cu bicicletele pentru biblioteci”. Prima nonconferinţă internaţională a bibliotecarilor, Copenhaga-Berlin, 28 mai – 7 iunie 2011. În: Biblioteca. 2011, nr.5, pp.149-151); „Misiunea LIBER constă în a reprezenta interesele bibliotecilor de cercetare europene, ale universităţilor şi ale cercetătorilor, promovînd în acelaşi timp serviciile de informare eficientă, accesul la informaţia de cercetare, serviciile inovatoare destinate utilizatorilor, prezervarea patrimoniului cultural …” (Borună, Adriana Elena. Pregătirea Europei pentru anul 2020: Rolul bibliotecii în cercetare, educaţie şi societate. Conferinţa anuală LIBER, ediţia a 40-a – Barselona – 29 iunie – 2 iulie 2011. În: Biblioteca. 2011, nr.7, pp.216-218).
  • arhitectură – „Orice  plăzmuire arhitecturală de reală valoare trebuie să-şi aibă văzutul şi nevăzutul său” (Cîte ceva despre filosofia biblioarhitecturii (Convorbire cu dl Tihomil Maštrović, dr. profesor, director general al Bibliotecii Naţionale şi Universitare a Croaţiei). În: Biblioteca. 2011, nr.8, pp.247-253);
  • competeneţe – „Munca la Euroreferenţial şi la Eurocertificare a fost un pariu care viza schiţarea liniilor de convergenţă pentru o dezvoltare concertată a profesiei şi a competenţelor profesionale” (Dinamizarea competenţelor: un nou sens dat mediatizării profesionale în infodocumentare. Interviu acordat prin Internet de dl. Jean Michel. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.54-56); „Deschideţi bine ochii asupra lumii reale a anilor 2015. Priviţi cu luciditate şi determinare potenţialul oferit azi de către noile tehnologii. Încercaţi să vă gîndiţi la alte modalităţi de exersare a medierii infodocumentare. Fiţi creativi şi inventaţi” (Itinerarii în lumea infodocumentară – o convorbire cu dl Jean Michel. În: Biblioteca. 2011, nr.3, pp.86-89)

Galaxia Gutenberg promovează publicaţiile profesionale şi cele cu subiecte adiacente:

  • „Prof.univ. dr. ing. Angela Repanovici abordează în volumul „Promovarea producţiei ştiinţifice prin depozite digitale” tocmai această temă problematică extrem de complexă, puţin înţeleasă şi luată în serios de cadrele didactice şi bibliotecarii din învăţămîntul superior” (Buluţă, Gheorghe. O carte pentru universitari. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.58-59);
  • „Dispozitivele invazive ale sistemului RFID fac posibile identificarea şi urmărirea aproape a oricărui obiect fizic” (Gheorghe, Simona. Viitorul distopic şi „Cipurile spion: modul în care marile corporaţii şi guvernele plănuiesc să vă urmărească fiecare mişcare prin RFID”. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.61-62);
  • „Peisajul editorial de specialitate s-a îmbogăţit cu o nouă lucrare semnată de Nicoleta Marinescu. Este vorba de cea de-a doua ediţie revăzută şi adăugată a manualului „Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri”. Lucrarea (245  de întrebări, 402 p. A5, editura ieşeană PIM), concepută ca un manual util pentru concursurile de angajare şi de promovare în bibliotecă, reprezintă un suport pentru cursurile de formare continuă, dar şi un ghid util bibliotecarului în activitatea de zi cu zi” (Lupu, Valentina. Un manual util bibliotecarului. În: Biblioteca. 2011, nr.2, pp.62-63);
  • „Semnalez, cu multă plăcere şi entuziasm, apariţia la Suceava, la editura George Tofan, a volumului „Proceduri în biblioteca şcolară”, avîndu-i ca autor pe domnull prof. Petru Carcalete… Este o lucrare unicat în bibliografia de specialitate din România… Este utilă muncii de îndrumare şi control, fiind un instrument de lucru care nu trebuie să lipsească de pe masa bibliotecarului, a mediatorului structurii infodocumentare” (Lupu, Valentina. Proceduri în biblioteca şcolară. În: Biblioteca. 2011, nr.3, pp.95);
  • „O prezenţă inedită în spaţiul biblioteconomic românesc este lucrarea de specialitate a doamnei conf.dr. Elena Tîrziman – Colecţii şi biblioteci digitale – apărută la Editura Universităţii din Bucureşti şi a cărei tematică tratează riguros subiecte actuale care nu au mai fost abordate” (Man, Raluca. Noutăţi editoriale în biblioteconomie. În: Biblioteca. 2011, nr.5, pp.155-157);
  • „… se crede că oamenii de carte şi lectură sunt nişte şoareci de bibliotecă şi trăiesc banal, între patru pereţi, în praful cu care sunt asociate cărţile vechi. Este o prejudecată pe care Alberto Manguel, autorul a două cărţi uimitoare… Este vorba de Biblioteca nopţii şi de Istoria lecturii…” (Buluţă, Gheorghe. Cititul are o istorie. În: Biblioteca. 2011, nr.4, pp.122-123);
  • „Societatea contemporană se află sub semnul unei acute nevoi de comunicare şi informare. Chestiunea circulaţiei infromaţiilor ştiinţifice a intrat în sfera preocupărilor prof. dr. ing. Angela Repanovici, şi a fost expusă pe larg, în cartea domniei sale „Promovarea producţiei ştiinţifice prin depozite digitale” (Moldovan, Liliana. Semnal editorial. În: Biblioteca. 2011, nr.8, pp.254-255).

Succese şi lecturi plăcute.

Tatiana COŞERI

CONFERINŢA BIBLIOTECA AZI: 10 PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI


Evaluarea serviciilor si produselor create de bibliotecari


Doua luni a durat procesul de instruire — familiarizare a bibliotecarilor cu servicii şi tehnologii web 2.0. În toamna anului 2009 termenii Biblioteca 2.o şi web 2.0 au intrat în vocabularul bibliotecarilor. Dar atunci erau nişte termeni cu un sens vag. Astăzi pot spune că bibliotecarii nu numai ştiu ce se ascunde după web 2.0 şi Biblioteca 2.0, dar şi pot crea servicii noi şi demonstra utilizarea lor.

Cursul de instruire a fost  programat pentru 9 săptămîni, fiecare săptămînă avînd o temă specială. Pe parcursul unei săptămîni bibliotecarii, utilizînd instrucţiunile prezentate, elaborau servicii/produse respective. Bibliotecarii din 26 de filiale au creat bloguri, conturi pe Flickr, Youtube, Facebook, Twitter, Delicious, Wikispaces şi PBworks, RSS, Google Docs, Polldaddy; au făcut cunoştinţă cu programe de creare a fisierelor audio – Podcast.

Pentru a evalua acest curs de instruire am utilizat inca un instrument web 2.0 – Polydaddy, care permite efectuarea sondajelor, chestionarelor online. Aici am creat Chestionarul Instruire Biblioteca 2.0, care a permis :

·  elucidarea motivelor ce au determinat persoanele să participe la instruire;

·  aprecierea rezultatelor, din punctul de vedere al cunoştinţelor obţinute, şi a produselor create;

·  aprecierea expunerii materialului şi a cursului de instruire

Din 26 de persoane la chestionar au răspuns 23.

La întrebarea Care sint motivele care v-au determinat sa urmati cursul de instruire?

18 bibliotecari (56%) au răspuns Este necesar pentru dezvoltarea serviciilor bibliotecii mele

12 (38%) au ales Îmi place să învăț, să cunosc noile tehnologii

2 au raspuns ca au fost impusi sa participe la cusul respectiv

Intrebati daca au trecut cursul complet – 18 persoane au raspuns afirmativ, 4 – nu. Aceste patru persoane nu au fost prezente la toate lectiile.

Intrebarea Echipa/colaboratorii au evoluat in urma cursului ?

18 au raspuns  — am obtinut abilitati noi, 10 – o simpla confirmare (da) si cite 1 au raspuns totul a fost inutil si respectiv, nu.

Care din produsele create va par utile ? Au raspuns 20 de persoane, 2 au omis aceasta intrebare.

Din raspunsuri constatam ca favorite sint :

Blogul (19) si Flickrul (18), dupa care urmeaza : Facebook si Youtube cu cite 15 puncte, Twitter – 13, Delicious 12.

Iar Google Docs si polldaddy au adunat cite 10 admiratori. Importanta paginilor wiki au apreciat 4 persoane si cite un admirator pentru RSS si Slideshare.

Din raspunsuri am selectat si o solicitare de lectie – Google Maps.

17 bibliotecari au fost satisfacuti de expunerea materialului evaluind-o cu calificativul bine

12 au raspuns – cu destul suport informational

2 au semnalat insuficienta materialelor

La intrebarea Apreciati cu o nota cursul –

  • 15 au raspuns – foarte bine
  • 4 – bine
  • 3 – satisfacator.

La sfirsitul cursului am propus colegelor sa aprecieze blogurile create si sa le comenteze.

Aprecierea a fost efectuata dupa criteriile: design, structurare, corectitudinea linkurilor, tematica, componentele si o nota generala de la 1-5 puncte.

Cel mai bun design a fost semnalat la blogul CIE, cite 15 p. au obtinut : Alba Iulia, Arte, Mangher, Traian, Ovidius, urmate de Lomonosov, CAE, Tirgu-Mures, Russo, Mickiewicz, Stefan cel Mare (14 p.).

Cele mai multe note de 5 au obtinut blogurile – CIE (14 p.), Traian (12 p.), Mangher, CAE, Ovidius (11 p.)

Din momentul inchiderii votarii, unele bloguri si-au schimbat aspectul de mai multe ori, urmeaza o evaluare a managerilor care va fi expusa mai tirziu.

Rugate sa comenteze alegerea lor bibliotecarele si-au expus opinia. Unii au numit bloguri favorite concrete ; altii au evitat sa-si expuna direct parerea – toate blogurile sint interesante, imi plac, sint bine lucrate ; o alta categorie a fost mai critica – E greu de apreciat, nu pot intra pe blog, nu stiu linkul, niciunul nu este perfect si chiar autocritica – T.-M.

Si toate bibliotecarele au mentionat ca sint la inceput de cale, vor evolua in viitor ca sa fie utili utilizatorilor.

Iata citeva comentarii:

1.

Parearea mea este ca cel mai reusit blog este al bibliotecii Tirgu-Mures
2. Cel mai reusit blog după părerea mea este blogul CIE, după toate aspectele de design, structură, temă etc. Dar vreau să spun tuturor BRAVO pentru tot ce au creat, cu timpul aceste bloguri se vor perfecționa, dezvolta si vor contribui la sporirea imaginea bibliotecii în comunitate. Este foarte binevenit „blogalizarea” bibliotecilor și salut conceptul Biblioteca 2.0.
3. Toate blogurile sunt interesante. Pe fiecare in parte este cite ceva inedit ce iti atrage atentia. Suntem doar la inceput de cale, daca se va tine cont de regula: actualizare permanenta, vor fi niste bloguri destul de reusite.
4. Toate blogurile colegilor imi plac, din toate poti gasi ceva util. Se vede, ca colegii muncesc, sunt interesati de ceea ce invatam la cursuri.
5. Este un început. E greu de apreciat. Pe parcus se va vedea cine se descurcă mai bine.
6. Toate blogurile sunt bine lucrate. Si fiecare are un specific frumos, original si interesant.
7. Se repeta multe sabloane asemanatoare. In doua bloguri nu am putut intra (am avut dubii in privinta securitatii), deoarece se punea avertisment: Codru si Transilvania. Blogul Targoviste nu stiu linkul
8. Toate sint interesante in felul lor, dar dupa parerea mea nici unul nu este perfect
9. Imi vine extrem de greu sa fiu obiectiva. Consider ca TOATE blogurile sunt facute cu dragoste, fantezie si sirguinta. Sunt sigura ca pe parcurs toate blogurile vor evolua considerabil. Desigur pe o treapta aparte se afla blogurile colegilor de la Sediul Central. Oricum, va multumesc mult pentru profesionalismul, rabdarea si tactul cu care ne ati tratat pe tot parcursul instruirii.
10. Toate filialele în mare măsură sau discurcat cu toate cerinţele, şi fiecare a plasat informaţie atît utilă cît şi benefică. Pentru un început toţi au făcut făţă la cere cerute.
11. Sint de parerea ca fiecare blog e doar la inceput de cale. Probabil avem si multe erori facute, dar numai in felul acesta vom putea sa ne dam seama unde am gresit, ca pina la urma sa avem un produs de calitate. Multumim pentru sansa oferita! Au fost niste lectii intr-adevar foarte utile si interesante!
12. Cursul de instruire a fost reusit, multumim!
13. Va multumim pentru cursuri!
14. Bibl. Alba Iulia — linkuri putine, Cie — destul de bine (se observa ca a lucrat un specialist in domeniul tehnic), Dragan — tema ii stabilita dar informatia nu corespunde (nota 3), CAE — pre multa informatie in bara laterala, poate sa facea ca pagini aparte, M. Costin — nota 3, Transilvania — rostul a 2 galerii foto? Ovidius — organizarea linkurilor nu e buna
Stefan cel Mare (ora povestilor) — sondajul nu e gindit bine, S.cel Mare (biblioteca) — se observa ca a lucrat un specialist in domeniul ethnic, Targu Mures — trebuie de lucrat asupra aranjarii inform., responsabilitatea marita din partea responsabilei (adica a mea)
Bibliotecile ucrainca, Mickiewicz si Targoviste nu leam evaluat pentru ca nu le stiam adresele la blog.
15. Apreciem straduinta colegelor noastre pentru efortul depus in elaborarea blogurilor. Sunt foarte utile si comode atit pentru utilizator cit si pentru activitatea bibliotecii. La unele bloguri am remarcat lacune, dar fiind inca la inceput de cale se accepta. Le uram succes pe viitor si multumim ca am avut ocazia sa ne instruim!!!
16. Bibl. Targoviste se vede ca a lipsit de la lectii, Botev — fara interes.