Documente de muzică tipărită: indexarea pe subiecte


Vedetele de subiect au două funcții principale: relevarea conținutului și motor de căutare. Pentru realizarea funcțiilor vedetele trebuie să exprime destul de veridic conţinutul, să fie corecte, adică să reflecte conţinutul documentului, în plus să mai fie şi unificate: informaţia nu trebuie să fie dizolvată prin vedete sinonimice şi variante de denumiri. Aceste principii trebuie să fie respectate pentru toate tipurile vedetelor de subiect.

La indexarea pe vedete de subiect a documentelor de muzică tipărită sunt utilizate vedete tematice, personale, dinastice, colective și geografice. În continuare vom recurge la particularităţile formulării vedetelor de subiect tematice.

Vedetele de subiect tematice sunt construite după recomandările Ghidului LIVES-Ro, după schemă: intrare-vedetă — subdiviziune. Intrarea-vedetă denumeşte subiectul principal al vedetei şi al documentului şi este formulată printr-un substantiv unic sau precizat cu alte cuvinte respective. Fiecare vedetă tematică reprezintă o îmbinare logică şi este formată din una, două sau trei părţi componente. Numărul respectiv al componentelor trebuie să fie optimal pentru memorarea, aplicarea şi perceperea de către utilizatorul catalogului. Fiecare din părţile vedetei reprezintă o unitate lexică clară. La formularea vedetelor aproape nu sunt aplicate formule inversate, deoarece acestea, după părerea mea, complică înţelegerea generală şi perceperea vedetei, în plus, luând în consideraţie posibilităţile moderne de căutare, acestea devin practic inutile. Și Manualul UNIMARK recomandă să folosim cât mai rar formule inversate.

La formularea vedetelor tematice cu caracter muzical accentul principal se plasează pe un instrument  muzical, un grup de instrumente sau o voce (interpret), căruia sunt destinate acestea note. Denumirea instrumentului sau interpretului se plasează în vedeta-intrare, iar genul creaţiei muzicale este fixat în subdiviziunea ei. Interpretul (instrumentul) se formulează la singular în forma nehotărîtă, iar genurile – la plural, la fel cu articol nehotărît.

De exemplu:

           Chitară (note) — Dansuri clasice

           Cor şi pian (note) – Cantate, oratorii etc.

           Fanfară (note) – Marşuri. 

Cel mai larg şi cel mai complet spectru de subdiviziuni îl au vedetele din grupul Pian (note). La moment sunt peste patruzeci: — Bagatele, — Balade, — Cîntece, — Cîntece pentru copii, — Fantezii, — Imprompturi, — Invenţii, — Nocturne, — Piese — Ediţii pentru studiere, — Piese pentru copii, — Preludii, — Rondouri, — Simfonii, — Sonate, — Sonatine  etc.

Subdiviziunele vedetelor pentru muzică vocală sunt mai puțin numeroase: — Arii, Cantate, oratorii, cicluri vocale etc., — Cîntece, — Cîntece clasice, — Cîntece pentru copii, — Cîntece populare, — Cîntece religioase, — Colinde, — Fragmente vocale din opere, operete, musicaluri, — Piese, — Piese religioase, — Romanţe.

În calitate de subdiviziuni ale vedetelor pentru muzică vocală corală se utilizează următoarele formulări: — Cantate, oratorii etc., — Cîntece, — Cîntece clasice, — Cîntece liturgice, — Cîntece pentru copii, — Cîntece populare, — Colinde, — Coruri din opere şi operete, — Piese, — Piese religioase, — Romanţe.

Vedeta cu subdiviziunea — Cantate, oratorii etc. este valabilă pentru orice gen de creaţie corală amplă: simfonii corale, cicluri vocale şi însuşi oratorii şi cantate. Subdiviziunea — Piese se alege în cazuri de culegeri cu mai multe genuri de muzică vocală laică şi religioasă. De aici şi notaţia CZU: 783/784.087… Pentru cîntece religioase şi cîntece liturgice există diferite vedete și diferiţi indici CZU. Cîntecele liturgice fac parte din slujbele bisericeşti: Sfînta Liturgie, parastas etc. Iar cîntecele religioase sunt interpretate în afară slujbei, exprimînd dragostea faţa de Dumnezeu. Acestea mai pot însoţi diferite obiceiuri populare. Cîntecele religioase populare româneşti interpretate în perioadă sărbătorilor creştine de iarnă – colindele – sunt evidenţiate într-o subdiviziune aparte, fiind cele mai frecvente şi foarte populare în ediţiile muzicale. Dacă lucrarea conţine mai multe genuri de muzică religioasă vocală, alegem subdiviziunea — Piese religioase şi indicele CZU respectiv – 783.087…

Pentru creaţiile vocale se formulează două vedete: prima – pentru interpret, a două reflectă ce fel de cîntece şi în ce limbă sunt prezentate.

De exemplu:

     Soprano (voce) şi cor mixt (note) – Cîntece

     Cîntece clasice, lieduri în limba germană (note)

Pentru creaţiile de muzică populară deasemenea se utilizează vedete perechi: prima se referă la interpret (instrument), a doua – la apartenenţa naţională sau etnică a muzicii.

        Ţambal şi pian (note) — Dansuri populare

        Dansuri populare româneşti (note)

În aşa mod denumirile de genuri vocale şi de muzică populară sunt reprezentate ca vedete-intrare. Acestea pot fi însoţite de subdiviziunile geografice sau cronologice, care indică din ce ţară e compozitorul (autorul muzicii), în ce zonă este localizată sursa creaţiilor folclorice sau la ce perioadă se referă muzica, notele căreia sunt reprezentate în ediţie respectivă.

De exemplu:

        Dansuri populare româneşti (note) — Moldova, Republica — Regiunea Nistreană             

        Cîntece în limba rusă (note) — Anii 80 sec. 20

Spre deosebire de muzica vocală, genurile de muzică instrumentală practic nu sunt reprezentate de vedete independente. Excepţie se face pentru muzica teatrală şi de dans. Pentru muzică de dans, în vedete tematice, la instrument se indică doar subdiviziunea, căreia îi aparține acest dans: — Dansuri clasice, — Dansuri moderne etc., şi ca vedeta-pereche se anexează denumirea dansului: Valsuri (note), Tangouri (note).

         Pian (note) — Dansuri moderne

          Tangouri (note)

Muzica de teatru merită o atenție specială. Pentru acest gen sunt specifice două formate ale documentelor de muzică tipărită: partituri pentru orchestră şi reducţii pentru pian. Din acest motiv creațiile de muzică teatrală  nu sunt însoţite de vedete tematice cu referinţă la interpret. Se utilizează doar vedete referitoare la formatul notelor:   Operete (note) – Partituri complete  sau  Operete (note) – Reducții pentru pian. Excepție: vedeta Orchestră simfonică (note) – Balete. Pentru creațiile teatrale vocale se aplică vedete perechi, ca şi pentru altă muzică vocală: prima se referă la formatul notelor, a doua reflectă limba creaţiei teatrale.

           Opere şi drame muzicale (note) – Reducţii pentru pian

            Opere şi drame muzicale în limba română (note)

Fragmente vocale din muzică teatrală se referă la alt capitol al CZU: 784.21 Muzică vocală din drame muzicale, opere etc. Acesta cuprinde arii şi coruri din opere, operete, drame muzicale şi alte genuri de muzică teatrală. Fragmentele instrumentale din muzică teatrală se notează prin conexiunea indicelui auxiliar special .086 la indicele instrumentului ce o interpretează.

Destinaţia fragmentului vocal pentru o anumită voce se exprimă prin conexiunea la indicile respectiv 784.21 a indicilor auxiliari speciali din grupul .087: 087.61 – voce, 087.68 – cor, 087.612.1 – soprano, 087.612.2 – mezzo-soprano, 087.612.3 – alto, 087.613.1 – tenor, 087.613.2 – bariton, 087.613.3 – bas, 087.681 – cor de copii, 087.682 – cor de femei, 087.683 – cor de bărbaţi şi 087.684 – cor mixt.

Pentru muzica instrumentală se formulează în majoritatea cazurilor o vedetă unică.

Acestea au fost principalele momente ale clasificării şi indexării documentelor de muzică tipărită. În articolul următor ne vom referi la unele particularităţi specifice ale acestor procese.

Evelina Bokancha, sef oficiu DTI

Răspunde. Expuneți părerea.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s